Plouă 2

Ador sunetul ploii lovind

Geamul şi gândul meu

Plouă şi parcă te aud venind

Cu paşi confuzi, cu inima-ţi bătând

Pe ea o aud, pe tine te văd plecând.

Plouă.

Începi să iei altă formă în zgomotul de ploaie

În stropi de regret prelingând pe neputinţa-ţi

Pe aripile-ţi crescând.

Plouă.

Şi doar în gându-mi ai aripi

Aripi şi inimă.

Plouă.

Te îndepătrezi, mă îndepărtez

Şi iarăşi te văd venind

De ce te schimbi, de ce pleci?

De ce ţi-e teamă de ploaie,

E doar apă şi un cânt… trist

Nu îţi astupa urechile

trebuie să îl auzi.

Plouă.

Şi în ploaie mă întreb de ce

De ce îţi cresc aripi sub ochi-mi plânşi

De ce totuşi taci şi apoi pleci fără un gând

De ce ne prefacem că vrem să păşim

Împreună

În ploaie, în zgomot, în vânt.

Dar în final e un cânt tumultos, trist, şi uneori tăcut

Ne minţim că ne iubim

Dar în final ştim că totul e un târg

Meschin, rece şi fără sentiment.

 

Vreau să cunosc un om

Care mai crede în iubire.

În ploaie.

 

Şi ploia se opreşte.

 

@Indrie Cristina- Mirela

Strigătul din valurile furioase

Am trişat. Nu am jucat după reguli, eu care mereu ma încadrez atât de bine în formele care mi se cer, sau cel puţin, mă prefac, afişez un zâmbet fals şi mă conformez, regulile sunt reguli… Acum e una din primele dăţi când nu mai vreau reguli, nu mai vreau sa ma limitez, vreau sa trăiesc.

Nu mai vreau sa mă ascund după monitor, prinsă într-o cutie. Nu mai vreau să urmez cuminte regulile societăţii pe care toţi le calcă. Nu mai vreau. O dată parcă vreau şi eu să fie regulile făcute ca să fie călcate… dar nu. Atunci când le calc sunt trimisă la colţ. Pentru că asta sunt eu, fata prinsă în pânzele regulilor.

Vreau un joc fără reguli.

Încet, încet regulile te aruncă în stereotipuri. Şi nu vreau. Mi-e atât de frică să mă limitez, mi-e frică de proprile-mi prejudecăţi, vreau să sar gardu’, dar e îmbodibit de trandafiri cu mulţi ghipi, frumos, dar foarte dureros…

Am vrut să o fac şi aşa. Am fugit în spate, pentru că înainte nu mai puteam sta, sub privirile tuturor. Dar Tu ai trimis un o balenă, un val, o adiere şi m-ai aruncat sub privirile tuturor. Ce vrei să le mai spun, ce vrei să le mai arăt? Şi mie îmi lipsesc răspunsurile, şi mie mi se zbate inima în piept. E uşor să vorbeşti, dar e greu să trăieşti. E uşor să vorbeşti, e chiar o furtună, un taifun ce iese din inima mea, dar e un deşert răspunsul pe care îl aştept, un labirint…

Voi juca după reguli dacă asta îmi ceri, dar nu mă voi închide şi acum, nu pot tăcea.

M-ai chemat, mai chemă-mă odată, spune-mi şi unde să plec… dar nu îmi spune să stau. Mă dor picioarele de atât stat, de o rătăcire de timp aştept să plec, de două să îmi vorbeşti- şi mi-au împânzit picioarele şi disper. Nu mai văd nimic la orizont- am orbit, am surzit, oare ai plecat, sau te-am lăsat eu în urmă?

Găseşte-mă căci eu nu te mai văd, Te simt licărind în întuneric, dar picioarele-mi sunt de sare şi aripile-mi au putrezit, nu Te pot ajunge.

Voi juca după reguli, dar numai a Tale. Nu mă voi închide în religie, credinţa îmi e îndeajuns. Cuvântul Tău, dar nu şi al celor închişi în el. Voi asculta, da voi asculta… atât timp cât Îmi vorbeşti . Te voi căuta, o voi face cu dispere, deja o fac în rândurile mele, în mintea mea, în sufletul meu, în gândurile mele… dar Tu lasă-Te găsit.

Vorbeşte-mi căci de mult ai tăcut.

Acum e timpul Doamene să spui un cuvânt, căci nu pot umbla pe ape, şi marea e tulbure, un adevărat coşmar… nu sta departe umblând pe ape de parcă ai fii o stafie, sau o închipuire a unei inimii disperate. Ştiu că eşti Tu… şi eu vreau să fiu piatra, nu cel care se leapădă de Tine, de 3 ori în toi de noapte…

@Indrie Cristina- Mirela

Ploaie

E început vară şi plouă

Ploaia miroase a regret

O trag în piep cu nesăţ,

o privesc cu dor.

Tu îţi cânţi focul în continuoare,

Nu o vezi, focul te arde,

Dorinţe pătimaşe te încălzesc,

ploaia nu le sting

e doar apă şi un cânt trist.

@Indrie Cristina- Mirela

Prizonierul fericirii

Adevărata împlinire în viaţă nu constă în fericire. Ne frământăm pentru atâtea lucruri care în final nu ne aduc decât un pic de satisfacţie amară, s-a terminat munca şi poate a fost încunată cu atingerea scopurilor propuse şi totuşi împlinirea ce o obţinem e atât de mică. Doar atât… şi acum ce? Acum începem alte planuri în lungul şir a vieţii, până ce toate se vor sfârşi- brusc. Atunci realizăm că suntem trecători, şi cât de puţin au valorat planurile noastre.

Uneori obţinem fericirea şi nici nu realizăm cum devenim prizonieri ai acestei fericiri. Suntem captaţi în propriul orizont, incapabili să privim în afara lui. Suntem limitaţi. Şi limitarea e cea mai dură pedeapsă pe care o poate trăi un om.

Unele decizi ne pot aduce fericirea dar totuşi sunt de evitat. Această fericire poate fi temporară sau poate doar o influenţă rea. Când refuzi să te complaci în fericire alegând ceea ce cunoşti că este bine, vei suferi, îţi vei confrunta temeri, vei trăi ceea ce ai fi vrut să eviţi, dacă eşti fată vei plânge, vei plânge şi iar vei plânge, dacă eşti băiat probabil vei tăcea şi în ascuns vei vărsa o lacrimă. Dar după ce te vei elibera de tristeţe, măcar în parte, vei începe să vezi lucid. Vei începe să simţi acea pace extraordinară pe care numai Dumnezeu ţi-o poate da, acea pace care chiar daca nu e sinonimă cu fericirea întrece orice fericire.

Parcă întrevăd un strop de adevăr, şi îmi doresc să descopăr lucrurile cu adevărat importante în viaţă, dar mai ales drumul care mă va duce la ele.
_________________________________________________________________________________
Aceste gânduri le scriu lipsită de odihnă, la ora 2 noaptea, după 100 de pagini de istorie socială, mai urmează 200 care nu le voi termina.

@Indrie Cristina-Mirela

A început un nou concurs Lady’s

Poţi câştiga diverse produse cosmetice, detali aici.

Iubire moartă, suflet mort, artă moartă

Nu am să îţi scriu încă un vers

Nu am să îţi mai dedic nici măcar un cuvânt

N-am să -l mai scot din suflet, n-am să-l mai plâng

Am să scriu de cer, de ploaie, sau poate de vânt,

Dar am să te uit din rânduri, am să te ascund.

——————————————————————

Mi-e dor să mă plimb în ploaie-

Să vărs din tumultul ce zbiară în mine,

Să mă răcorească şi să fiu singurul om din lume…

Deşi… furtuna te-a cuprins şi pe tine,

Şi acum e greu să te las, să te pierd în urmă,

Amintirea omului, omului ce cândva a iubit.

——————————————————————

De ce toată ploaia din unviers nu poate stinge iubirea,

Dar timpul o sufocă, o aleargă şi apoi o ucide.

——————————————————————

De ce am iubit?

De ce nu îţi spune nimeni că dragostea nu e nemuritoare,

Dar sufletul şi arta da?

——————————————————————

Sunt muribundă şi arta mea moare.

Indrie Cristina

No hope, no love, no glory

This is the way you left me,

I’m not pretending.

No hope, no love, no glory,

No Happy Ending.

This is the way that we love,

Like it’s forever.

Then live the rest of our life,

But not together.

Tortul Adierea

O să vă prezint o reţetă simplă de tort cu căpşuni. La aniversarea de 4 ani de revista, noi am făcut tortul acesta.

Ce aveţi nevoie:

300-400g căpşuni

500 ml frişcă bătută

zahăr

jumate de lămâie

2 tablete de ciocolată

blat de tort de cacao

Mod de preparare:

Pasaţi căpşunile(lăsaţi deoparte doar câteva bucăţi pentru decor) până devin un pireu, după care adăugaţi zahăr dup gust(în funcţe de cât de coapte sunt căpşunile, în orice caz gustaţi şi vedeţi) şi amestecaţi. Bateţi frişca după care o amestecaţi cu pireul de căpşuni.

Puneţi crema astfel obţinută la congelator până capătă consistenţa unei îngheţate semi- dezgheţate.

Am insiropar blatul cu un pic de limonada.

Umpleţi tortul cu crema, Topiţi ciocolata şi apoi turnaţi-o peste tort. Decoraţi cu căpşuni şi e gata!

Nu e neaparat un tort foarte aspectos, dar e bun şi răcoritor, mai ales în zilele acestea calde.

Vreau cu ocazia aceasta să le mulţumesc tuturor celor implicaţi în lucrarea Adierea, pentru timpul investit, pentru pasiunea cu care îşi fac partea(iar cei care nu o fac cu pasiune îndemn la o schimare în  viitor) şi pentru fiecare rugăciune făcute. Le mulţumesc în mod deosebit celor din redactie:

Lucian-pentru ca mereu ai fost acolo când era nevoie de cineva

Alexandra- ajutorul tău este simţitor: articole,  întâlniri, corectat, lansări

Sebi- eşti un exemplu, pentru că şi daca ai un loc de muncă, o familie, lucrarea este tot importantă pentru tine, şi tot îţi găseşti timp pentru ea

Nora- eşti printre puţinele persoane care şi-au păstrat entuziasmul 4 ani de zile, felicitări petru perseverenţă!

Răzvan- mă bucur că ar rămas alături de noi de atât timp, aştept să revi mai în forţă

Petra- chiar dacă nu eşti din redacţie vreau să îţi spun că mă uimeşte răbdarea ta cu articolele şi automotivarea ta

Fără voi lucrarea Adierea nu ar fi posibilă! Sper ca în viitor să fim mai uniţi, mai determinaţi şi mai mulţi!

Îi mulţumesc lui Dumnezeu că ne-a dat onoarea să facem lucrarea aceasta 4 ani!

Pornografia mai mult decât un păcat

Aş fi curioasă să ştiu căţi dintre voi aţi putea răspunde cu nu, în mod sincer şi în faţa lui Dumnezeu întrebării: “Ai consumat pornografie?” Aţi auzit de nenumărate ori că pornografia e păcat, şi conştientizaţi acest lucru şi totuşi atât de mulţi creştini cad în plasa pornografiei, băieţi sau fete. Sunt aşa mulţi că ajungi să zici “toţi o fac, eu de ce nu aş face-o?” sau “Dumnezeu mă iartă” şi nu eşti motivat să te împotriveşti păcatului cu toată forţa.

Dar dincolo de faptul că e păcat, că  mintea ta se murdăreşte, că te desparte de Dumnezeu, dincolo de toate acestea de fiecare dată când alegi să dai click şi să priveşti pornografie, de fiecare dată e ca şi cum ai semna o petiţie, ca şi cum ai pleda pentru pornografie. Dincolo de ce susţi cu vorbe, chiar dacă crezi că pornografia e greşită TU de fapt o susţi. Dacă doreşti o societate fără pornografie nu o consumi, punct. Dacă îţi doreşti un mediu curat nu arunci pe jos  indiferent din ce motiv, dacă nu este tomberon, mergi cu mizeria în mână dar nu o arunci sub nici o formă pe jos. La fel îţi doreşti o societate curată plăcută lui Dumnezeu nu consumi pornografie indiferent care ţi-e motivul. Că eşti om, băiat, necăsătorit/ă nu este o scuză.

Ai stat vreodată să te gândeşti CINE sunt acele PERSOANE pe care le priveşti?  Poate fete din familii disfuncţionale, fete sărace care fiind prea tinere şi fără o persoană înteleaptă să le sfătuiască ajung acolo, poate chiar fete răpite şi obligate… Viaţa pe care o trăiesc ele să nu vă imaginaţi că este altfel decât rea, sunt puternic convinsă că au pe langa probleme medicale şi traume adânci, să nu credeţi că le place, experienţele sexuale din astfel de circumstanţe nu sunt plăcute, nu le comparaţi cu experienţele cu soţul/soţia , persoană pe care o iubiţi. Pentru că ei nu se iubesc, nu se respectă, nu se plac, e încă un chin într-un lung sir… S-a făcut un studiu pe prostituţie, ştiţi care a fost concluzia? Femeiile acelea au o viaţă mizeră, infiecţie din infecţie, puternic traumatizate şi degustate, abuzate, marginalizate de societate, fără familii şi pe deasupra şi foarte sărace. Cred că situaţia se aseamănă şi în pornografie. Cum te-ai simţi să şti că eşti responsabil de vieţiile oribile ale acelor persoane, femei şi bărbaţi? Şi dacă consumi pornografie, eşti vinovat. Industria pornografică se îmbogăţeşte pe seama ta şi se dezvoltă, de fiecare dată când dai click…

Dacă această industrie se dezvoltă gândeşte-te în ce lume vor trăi copii tăi. Poate eşti tată sau mamă de fată, poate vei avea o fetiţă în viitor, cum te-ai simţi să şti că ea apare în filmele sau pozele acelea? De unde şti că nu va cădea victimă, sau va alege de bună voie într-o lume în care pornografia nu mai este un tabu? Într-o lume în care tu nu te poţi stăpâni să nu dai acel clik…

Dacă ai susţinut pornografia până acum, opreşte-te, poţi! Vorbeşte cu cineva de încredere despre problema ta, cere-i să te sprijine în rugăciune, nu e bine să îţi poţi singur povara, dar fi atent ca persoana respectivă să fie chiar de încredere şi să nu spună şi la alţii. Dacă nu ai cu cine vorbi îţi recomand site-ul: http://www.game-over-porn.ro/, acolo poţi citi mărturi şi articole pe tema pornografiei, şi vei găsi consilieri cu care să vorbeşti.

Îmi amintesc vag de o poveste pe care ne-a spus-o o profesoară de religie ortodoxă în clasele primare, zicea de o femeie prostituată pe care Isus a restaurat-o, apoi a plecat în pustie unde postea. Această femeie de fiecare dată când simţea nevoi sexuale se prăbuşea pe genunchi şi se ruga. Nu vă recomand să mergeţi în pustiu, dar poate într-un pustiu fără internet şi de fiecare dată când vrei să accesezi astfel de site-uri să te pui pe genunchi şi să te rogi.

Nu uita de fiecare dată când dai click pledezi pentru pornografie…

 

P.S. Să nu crezi că după căsătorie lucrurile se vor rezolva, dimpotrivă vei intra în ea cu o minte murdară. Problemele doar se vor adânci.

Indrie Cristina

articolul l-am scris pentru: www.adierea.wordpress.com