Miroase a zahăr ars în căsuţa de turtă dulce,
Şi păpuşa bomboană şi contele măslină o locuiesc.
Ce lume dulce sărată croşetată din vise!
Ce bine că nu avem timpan ca şi Barbie şi Kent
să auzim durerea şi vânătăile şi copilul adult,
ce bine că retina ni de platic şi că inima lipseşte
în casa de turtă dulce păzită de balaurul cel bun.
Şi plouă cu zahăr pudră şi totu-i paradis dulce!
Dar mâine voi vrea o cafea neagră şi o lămâie
neîndulcită.
Fii tu lămâia mea purificatoare,
Adevărul care trebuie să îl aud.
Răsfaţă mă din când în când cu o limonadă dulce
Pentru că asta înseamnă a iubii un om cu ochi, timpan şi inimă.
@Indrie Cristina-Mirela
Like this:
3 bloggers like this post.
Multumesc >:d<