Dacă te vei oprii să te gândeşti vei fii văzut ca şi cum ai avea o problemă. Eu cred că cei care nu se opresc şi nu îşi dau timp de gândire au o problemă pentru se avântă înainte conduşi de agitaţia generală. Marea majoritate dintre ei nu au convingeri ci le-au preluat aproape orbeşte cele dictate de alţii care şi ei le-au preluat de la cei de dinaintea lor. Ei cred că ştiu, dar când se va face linişte în jurul lor şi agitaţia se va sfârşi îşi vor pune întrebarea: “de ce?”.
“De ce?” trebuie să te întrebi înainte de a porni la drum, nu după ani de călătorie.
E dreptul tău să îţi pui întrebări, oricare ar fi ele, oricât de tabu ar fi. E singurul mod de a evolua.
Cred ca cei mai multi oameni nu isi pun intrebari si nu cerceteaza lucrurile mai adanc, din cauza fricii: le este frica de ce ar putea gasi dincolo de aceste lucruri. Le este frica de adevarul pe care l-ar putea gasi si de care s-ar face vinovati daca nu l-ar crede
imi placea mai mult explicatia ta cu personaje din desene care mi-ai spus-o mai devreme:))
uneori suntem ca si personajele din desene animate, care merg pe marginea unei prapastii si fara sa isi dea seama ajung sa paseasca in gol si abia cand privesc in jos, incep sa cada.
cred ca ne lipseste curajul de a privi in gol, ca sa vedem ca nu stam pe ceva solid, inainte sa incepem sa cadem…