Nebunie

Ca şi o fantasmă, ca şi imaginea unei minţi bolnave…

de dor scrizofrenic sau poate doar de un lapsus,

un lapsus cât o lume de întrebări…

Ce eşti Doamne?

Un semn de întrebare sau cel mai profund dor?

@Indrie Cristina

fotografie de Pele Lucian

Profesori adevarati

Le port un respect profund profesorilor adevarati.
Iar profesor nu te face cateva diplome si o catedra. Un profesor bun nu atrage simpatia multor elevi\ studenti, nu e generos cu notele dar nici nerealist la notare. El inspira un elev, doi, nu pentru ca face diferente ci pentru ca aceia inteleg eforturile lui, un bun profesor crede in elevi lui in asa fel incat acestia capata incredre in ei insisi. Acest profesor este motivat de progresele elevilor lui, de potentialul pe care il vede in ei, si de sansa de a face o diferenta in viata lor nu de salar. Asa cum motivatia unui bun medic este integritatea si bunastarea vietii pacientului, banii nu pot cumpara aceasta dedicare autentica si satisfactia care vine in urma ei. Iar munca unui profesor este comparabila cu cea a unui medic pentru ca o minte needucata este un organ privat de o necesitate la fel de mare precum calciul pentru oasele in crestere. E adevarat ca orice om are nevoie de motivatie financiara dar atunci cand alegi de buna voie sa lucrezi cu oamenii si cunosti si situatia actuala de plata trebuie sa treci peste acest aspect si sa pui datoria fata de elev inainte de frusyrarile tale.
Poetul nu castiga bine si e de multe ori recunoscut dupa moarte dar asta nu il opreste sa scrie si nu ii afecteaza simtul artistic. Scrie pentru ca e scriitor si pentru asta s-a nascut. Tot asa si profesorul castiga prost si e rareori apreciat dar el nu inceteaza a fi profesor veritabil pentru ca e profesor si pentru asta s-a nascut.
Pe putine persoane le auzi spunand ca vor sa fie profesorii de obicei e ultima solutie in cazul in care nu au de lucru. Un profesor de liceu ne-a spus mai de mult ca lui ii place meseria de profesor pentru vacantele lungi si programul lejer. Adevarati profesori aleg meseria aceasta pentru a tranforma oameni.
Le multumesc profesorilor dedicati pe care i-am intalnit pana acum.
Ceilalti isi merita soarta.

Indrie Cristina

Fără cuvinte

Şopteşte-mi versuri sau un cânt
Şopteşte-mi vorbe ca să scriu
Şopteşte-mi ceva nemuritor
Când timpul trece, trece… pe lângă noi
Şi Doamne ce îi datorăm?

Şi timpul trece, ne înbată cu eternitate
Dar noi azi suntem copii şi mâine bătrâni plini de regrete

Mor zeii şi cetăţile lor sunt arse
Ruine şi sufletele călătoare,
Azi mai rămâne praful să îi regrete.

Voi scrie în praf cu degetele negre.

Indrie Cristina