„iubitul îşi are vremea lui” Eclesiastul 3:8
E greu să îi spui unui tânăr/ă să aştepte timpul potrivit pentru a avea o iubită/ un iubit. Cred că aţi mai auzit predici în care se spunea că este bine să îţi faci un iubit în următoarele circumstanţe: în momentul în care vrei să te căsătoreşti, atunci când esti suficient de matur, când poţi să îţi întreţii familia. Şi totuşi, ieşim din biserică, punem armele jos în faţa aşa-zisei dragoste, în ciuda faptului că nu îndeplinim condiţiile menţionate mai sus. Doresc să căutăm motive pentru care trebuie să aşteptăm timpul potrivit pentru iubire.
În primul rând, haideţi să încercăm să aflăm ce e dragostea. Voi cita din mult prea cunoscutul capitol 13 al cărţii 1 Corinteni.
“Dragostea este îndelung răbdătoare, este plină de bunătate: dragostea nu pizmuieşte; dragostea nu se laudă, nu se umflă de mândrie, nu se poartă necuviincios, nu caută folosul său, nu se mânie, nu se gândeşte la rău, nu se bucură de nelegiuire, ci se bucură de adevăr, acoperă totul, crede totul, nădăjduieşte totul, suferă totul.”
Din pasajul de mai sus reise că dragostea însumează un set de principii, prin urmare ea este o hotărâre în multe cazuri, ea nu vine natural din inimă, ci presupune un efort din partea noastră.
Primul lucru pe care îl observăm la dragoste e faptul că este „îndelung răbdătoare”, nu doar răbdătoare, ci îndelung răbdătoare! Wow, deci cel care iubeşte trebuie să ştie să aştepte. Ce anume să aşteptăm şi de ce?
1. Să aşteptăm să ne maturizăm, ca să îi putem oferi viitorul partener de viaţă o iubire complexă, profundă, matură. La o vârstă fragedă, motivele pentru care ne dorim un iubit sau o iubită sunt singurătatea, atracţia, dorinţa de a umplea un gol, curiozitate, pentru a ne lăuda etc. Prin urmare, sunt motive care au legătură cu nevoile noastre şi după cum vedem în 1 Corinteni 13, dragostea „ nu caută folosul său”. Aşteptaţi ca să puteţi iubi cu toată cuviinţa, din motive lipsite de egoism şi cu o inimă care poate să ofere.
2. Să aştepţi partenerul potrivit. Atunci când nu mai ai răbdare să aştepţi persoana potrivită, ai toate şansele să te căsătoreşti cu cineva care nu atinge aşteptările tale. Nu cred că partenerul de viaţă trebuie să fie perfect(nu există aşa ceva), dar împreună cu iubirea purtată trebuie să o poţi admira, considera deosebită. De asemenea, dacă nu aştepţi persoana potrivită, s-ar putea să treci prin multe relaţii până să ajungi să te căsătoreşti, iar atunci când vine momentul să îi oferi soţului/ soţiei tale toată dragostea ta, să nu mai poţi iubi pentru că fiecare persoană de care te-ai despărţit roade câte un pic din tine, din inima ta, din integritatea sufletului tău, până nu vei mai şti ce e iubirea. O inimă rănită nu poate iubi.
3. Să aştepţi, pentru că în perioada adoleştenţei dorinţele şi idealurile tale sunt în transformare. Este foarte probabil ca la 15 ani să nu îţi doreşti aceleaşi lucruri ca la 20. În general, în jurul vârstei de 18-19 ani începi să iei deciziile cele mai importante din viaţa ta, îţi alegi o facultate sau alegi să lucrezi. Dacă relaţia ta începe la o vârstă mult mai mică, s-ar putea să o luaţi pe cărări diferite, să vă formaţi ca persoane cu valori şi statut diferit. E adevărat că din dragoste se poate trece peste multe, însă oare cum îşi va prezenta o doctoriţă soţul muncitor în fabrică, şi ce vor avea de împărţit la sfârşitul zilei?
Am citit o parte din bestseller-ul „Mănâncă, roagă-te, iubeşte”(nu e o carte pe care să o recomand), cartea
e un jurnal al unei femei care divorţeză fără un motiv bine conturat şi merge într-o călătorie pentru a se regăsi. Aceasta afirma: “Dacă te iubesc, poţi obţine orice de la mine: timpul meu, dragostea mea, fundul meu, banii mei, familia mea, câinele meu, banii câinelui meu, timpul câinelui meu, totul. Dacă te iubesc, voi îndura eu durerea ta, îţi voi plăti eu datoriile (in toate felurile posibile), te voi proteja de temerile tale, voi proiecta asupra ta tot felul de calităţi pe care de fapt nu le ai şi voi cumpăra cadouri de Crăciun întregii tale familii. Am să-ţi dau soarele şi ploaia şi, dacă ele nu sunt disponibile imediat, am să stau la rând pentru ele. Am să-ţi dau toate astea şi chiar mai mult, până când am să ajung atât de extenuată şi de golită, încât singurul mod de a-mi recăpăta energia va fi să mă îndrăgostesc de altcineva.” În aceeaşi carte, ea afirmă că a avut relaţii în mod continuu de la vârsta de 15 ani. Ceea ce vreau eu să fac, nu e să o judec, ci să învăţăm ceva din experienţa ei. După o viaţă plină de relaţii, aceasta s-a obişnuit să iubească tumultos, plin de pasiune şi apoi să părăsească persoana, de aceea, după 8 ani de căsnicie nu şi-a mai găsit liniştea sufletească şi şi-a părăsit soţul. Avea nevoie să descopere lucrurile cu adevărat importante în viaţă după cum şi ea afirmă, avea nevoie de o pauză, un moment în viaţă doar pentru ea, dar wow ce moment nepotrivit şi-a ales şi a costat-o o căsnicie.
„Vă rog fierbinte, fiice ale Ierusalimului, nu stârniţi, nu treziţi dragostea, până nu vine ea.” Cântarea Cântărilor 8:4
@Indrie Cristina- Mirela
articol publicat în nr. 18 al revistei Adierea
multumesc pentru părerile de la postul Când ar trebui să începi o relaţie( de iubire)? şi Ce e iubirea?
O să vă prezint o reţetă simplă de tort cu căpşuni. La aniversarea de 4 ani de revista, noi am făcut tortul acesta.
M-am săturat să mă îmbie fantasme trecute ale unui posomorât viitor. M-am săturat să cadă încet şi-ncântător, o parte din mine. M-am săturat în veghe ziua ca să stau şi tot la miezul nopţii să cânte un cocor. Şi somnu să-mi devină al nopţii fior şi veghea cea de dimineaţă uitată-n spre viitor. Şi-n fiecare noapte tresar cu spaimă şi mă gândesc, dar ce-am să fac acuma când dorm răpusă de-osteneala unui scop greşit…
