suflet pictat pe pânza tăcerii
Iertăm şi azi, iertăm şi mâine.
Iertăm de 7 ori câte 100,
Iertăm, iertăm iarăşi printre lacrimi
Iertăm dar viaţa când ne mai iartă?
Dar noi iertăm iarăşi
Avem sufletul zgăriat de iertare-
Iertăm căci nu ştim altfel.
Iertăm, dar durerea nu ne iartă.
Nu mai vreau să iert
Pe mine nimeni nu mă iartă
De durere.
Ne chinuim degeaba
Iertăm, în timp uităm
Dar durerea nu mai pleacă
Nu are bilet de întoarcere
Inima noastră îi e casă.
Indrie Cristina-Mirela
În seara aceasta am citit din Exod. Capitolul 32 m-a pus pe gânduri. Povestea este simplă, Moise stă în prezenţa
Domnului pe muntele Sinai, poporul simte lipsa lui Moise si cere un idol de la Aaron. Aaron le indeplineşte dorinţa şi face un viţel de aur. Moise se rogă ca poporul să fie iertat.
Preotul, ispita şi un Dumnezeu “necunoscut”
Nu mă întreb de ce poporul îl trădează pe Dumnezeu, mulţi si-au ridicat problema aceasta şi au găsit răspunsuri. Eu mă întreb de ce tocmai Aaron conduce poporul la păcat. De ce nu pune piciorul în prag. El făcea parte dintr-o seminţie mai deosebită, cea a leviţilor, cea a preoţilor.
Ce mi se pare cel mai ironic e faptul ca el face viţelul de aur şi afirmă:”Israele! iata dumnezeul tău, care te-a scos din ţara Egiptului”. Aaron ori încerca să împace şi pe Dumnezeu şi pe popor- păstrând acelaşi Dumnezeu care i-a scos din Egipt dar dându-i o înfăţişare materială- ori îl cunoştea atât de puţin pe Dumnezeu încât se amăgea şi pe sine ca acela este dumnezeul lui Israel.
Din păcate această situaţie o regăsim şi astăzi. Preoţii l-au înfăşurat pe Dumnezeu în tradiţii, l-au sculptat şi l-au pictat şi l-au denimit Dumnezeul creştinătăţii.
Aaron nu putea conduce poporul la un Dumnezeu pe care el nu il cunoştea cu adevărat. Aşa se încearca de multe ori şi astăzi. Oameni orbi conduc alţi orbi… Cel mai grav e că aceşti oameni, aceşti preoţi/pastori au gustat o fărâmă de adevăr astfel încât să îşi pună sincer întrebarea ” Este acesta Dumnezeu?”. Însă nu o fac şi se complac ca Aaron şi încearcă să se convingă pe sine că acela este Dumnezeu.
Toţi conducătorii religioşi ar trebui să ştie că lui Dumnezeu nu îi poţi da jumătate de măsură. Nu puteţi să tăiaţi Biblia pentru a ascunde păcatele enoriaşilor sub covor(cred în puterea şi necesitatea iertării dar păcatul nu trebuie agreat, acceptat, încurajat). Pentru a fi preot/pastor trebuie să ai tăria de a spune păcatului pe nume şi de a respinge să fii parte păcatului chiar dacă asta te costă slujba, popularitatea, simpatia, viaţa…
Statutul cred
inciosului pasiv
Iosua este unul dintre aceia care cunosc adevărul dar se complac în minciună. El nu ia atitudine când poporul cere un idol şi îl minte pe Moise când soseşte în tabără, încercând să îl distragă de la păcatul lor. Datoria oricui cunoaşte adevărul, este să îl proclame şi să lupte pentru el, altfel se face părtaş păcatului celorlanţi.
Moise, un om cu inima de lider şi de închinător
Am citit recent într-o carte despre daruri motivaţionale că Moise nu avea darul administrării. El nu era un lider înăscut şi argumentele lor m-au convins, însă sunt sigură ca deşi era un om al slujirii avea o inimă de lider. De ce? Pentru că deşi poporul pe care îl cârmuia era nerecunoscător, cârtitor, lipsit de încredere în Dumnezeu şi în calităţile lui de lider, nemaivorbind păcătos, având astfel toate calităţile necesare pentru a fi nesuferit totutuşi Moise iubeşte acest popor. Moise alege să se roage pentru popor să fie iertat de păcatul său, deşi Dumnezeu îî promite în versetul 10 că îl va face “strămoşul unui neam mare” chiar daca va nimicii poporul.
E o nevoie mare de lideri ca Moise. Cârmuim poate un grup mic de 10 persoane şi uităm să ne rugăm pentru ei.
Dumnezeu să dea tuturor liderilor o inima bună şi iertătoare, plină de iubire pentru toţi inclusiv pentru cei care le greşesc uneori atât de des.
Moise are şi o inimă de închinător, o inimă care arde cu iubire pentru Dumnezeu. Principalul motiv pentru care el îi cere lui Dumnezeu să nu nimicească poporul este ca slava lui Dumnezeu să fie văzută. El vrea ca Egiptenii să vadă ce Dumnezeu mare are Israel. El vrea ca toţi să vadă cât de mare e Dumnezeul lui. Cred sincer ca acesta nu a fost un simplu argument pentru a-l convinge pe Dumnezeu să îi ierte, deoarece Dumnezeu cunoaşte toate gândurile şi nu ar fi ascultat rugăciunea.
Ca şi cârmuitori creştini scopul nostru principal este să contribuim la proslăvirea lui Dumnezeu şi a Împărăţiei Lui.
Îndem pentru credincioşi
Rugaţi-vă pentru preoţi/pastori/lideri religioşi pentru că aceştia sunt cei mai ispitiţi oameni. Rugaţi-vă pentru ei ca să vă poată da o învăţătură sănătoasă.
Rugaţi-vă şi pentru lideri să capete o inimă ca a lui Moise. Rugaţi-vă pentru ei pentru ca de multe ori obosesc în rugăciune fiind cu adevărat singuri. Nu v-aţi gândit niciodată că există lideri singuri nu? Un lider bun trebuie în permanenţă să fie alături de fiecare oiţă din turma lui, să o ţină în rugăciune, să fie prieten, numai că el este de multe ori uitat si de FOARTE MULTE ORI NEAPRECIAT precum Moise… Dacă vreţi lideri puternici şi iubitori rugaţi-vă pentru ei, apreciaţii şi iubiţii în Domnul.
Şi nu în ultimul rând aruncaţi pasivitatea în mare(dacă ajungeţi vara aceasta şi acolo) sau Criş(sau ce râu e în apropierea voastră).
Cine este chemat la o slujbă, să se ţină de slujba lui. Cine învaţă pe alţii, să se ţină de învăţătură. Cine îmbărbătează pe alţii, să se ţină de îmbărbătare. Cine dă, să dea cu inimă largă. Cine cârmuieşte, să cârmuiască cu râvnă. Cine face milostenie, s-o facă cu bucurie.
Romani 12:7-8
@Indrie Cristina
Dă-mi iarăşi bucuria mântuirii Tale, şi sprijineşte-mă cu un duh de bunăvoinţă!
Ciudată palmă-i neiertarea şi un zăvor încuitător. Te caut Doamne în ce mai eşti în mine. Te caut, strig dar tac în vorbe, nu îţi vorbesc dar inima-mi suspină. Nu sunt nimic, nu am nici sclipiri diafane şi nici fiinţa nu-mi emană culori proaspete de primăvară, nu las în urma-mi decât întristare, nu am nimic doar sufletu-mi suspină. Ce crudă îi depărtarea, ce crudă-i propria trădare, când stai ca Petru după renegare şi Domnul Isus nu a venit încă să îţi dea iertare.
Ce crud e când cu zâmbetul pe buze îţi sfâşi aripile proaspete. Cum ai putut să înfingi tăişu-n ele, cum n-ai simţit durerea unicului Dumnezeu, cum n-ai văzut tu lacrima-i divină doar după ce ai picat în mâna divolului. Avem atâtea vicii şi păcate, le mângăiem le menajem, ne credem sfinţi aşa cum suntem…
Şi Doamne azi te rog în vorbe-le picurate, ridică Doamne azi toţi robii tăi ce au căzut pe pânza de paianjen. Ai milă în mila Ta cea mare, spune-un cuvânt, aruncă o prvire sau mai degrab un gând ce să nu ardă fiinţa plină de păcat, ruşine. Suflă din nou aripi orbitoare pe veşmintele scăldate iar… fă să răsară în trupuri muritoare speranţe ondulate şi vioaie, pictează scopuri şi credinţe, pune nunanţe de curaj şi apoi atinge cu un strop din Tine ca să învie şi să nu se prăbuşească.
Vrem să trăim cu Tine, vrem să avem scop în viaţă. Chiar de neîntoarcem, ne ascundem ,facem orele zadarnice, sufletul mai varsă încă miresme de credinţă. Tu ne-ai creat s-avem parte de împlinire doar în Tine, Tu ne-ai dat aripi vii doar prin credinţă şi-ai pus enormă suferinţă-n sufletele ce se-ntorc de la credinţă. Te rugăm azi dă-ne voinţă… suflă-ne praf de iertare pe spinare…
@Indrie Cristina
