suflet pictat pe pânza tăcerii
E întuneric şi sfesnice aşteaptă să fie aprinse
Le sting dorinţa până la tăcere
Şi tac şi ele şi tac şi eu.
Sunt un suflet ce se îneacă în marea de negru
Acoperă-mă cu mult întuneric!
Vreau să mă pierd în abisul tăcerii…
Acoperă-mă cu mult vid
Îneacă-mi gândurile în cenuşa timpului.
Şi întunericul meu tot e mai adânc
Înghite timpul şi negura îl luminează.
Indrie Cristina-Mirela
Acopera-mă acum cu o şoaptă de întuneric
Acoperă-mă în note de ploaie
Trăzneşte, omoară zgomotul din mine.
Fă linişte în sclipirea de viaţă şi ascunde-mă în întuneric.
Omoară şi tăcerea căci zbiară existenţă.
Tăcerea aşteaptă un cuvânt…
Omoară aşteptarea.
Ţine cuvântul încă o clipă,
Ţine cursul timpului în palmă şi opreşte-l
Opreşte-l şi priveşte-mă o clipă,
Cu soarele-Ţi apus şi luna ascunsă printre degete,
piveşete-mă…
Sunt ca nisipul ce se scurge din palme
Ca o poveste scrisă de mult şi ştearsă de timpul nepăsător.
Ca un pom ce nu mai dă roade dulci
sunt amară,
sunt Mara.
@Indrie Cristina-Mirela
(1)
Îmi place noaptea. Întunericul mă îmbrăcişează de parcă m-aş fi născut din el, din negura neantului… Mă acoperă. Vina şi durerea mea se dizolvă în înfinitul orizont fără luminători.
Dansez pe un ritm domol ameţitor. În seara asta nu e loc de griji, mâine va fi o zi… În seara aceasta până şi coşmarul şi întrebările sângerânde sunt plăcute.
Am învăţat că coşmarele nu dor, ele ţâşnesc din mine eliberându-mă, lăsându-mi muşchii minţii relaxaţi.
Mi-aş dori să stau cu o lumină aprinsă privind întunericul din depărtare. Totul e mai frumos când e întuneric, alergarea s-a oprit pentru putină vreme…
De o vreme îmi doresc în fiecare noapte să opresc timpul în loc.
(2)
E mai greu sa primeşti decât să oferi.
(3)
Cel care îşi îndreaptă toate eforturile, toată iubirea, toţi banii spre o singură persoană e egoist indiferent de măsura cu care oferă acelei persoane.
(4)
Iubirea te opreşte să iubeşti. De exemplu iubirea mare faţă de un copil te opreşte să îl iubeşti pe următorul.
(5)
Tânjesc după iubirea ta, cea tăcută spusă din priviri. Tânjesc după o poveste ascultată cu ochii închişi. Tânjesc după o minciună scoasă din basme.
(6)
Tânjesc după Dumnezeu şi totuşi tac… Ascultă-mi tăcerea, te rog Doamne.
@Indrie Cristina-Mirela
