Mara

Acopera-mă acum cu o şoaptă de întuneric

Acoperă-mă în note de ploaie

Trăzneşte, omoară zgomotul din mine.

Fă linişte în sclipirea de viaţă şi ascunde-mă în întuneric.

Omoară şi tăcerea căci zbiară existenţă.

Tăcerea aşteaptă un cuvânt…

Omoară aşteptarea.

Ţine cuvântul încă o clipă,

Ţine cursul timpului în palmă şi opreşte-l

Opreşte-l şi priveşte-mă o clipă,

Cu soarele-Ţi apus şi luna ascunsă printre degete,

piveşete-mă…

Sunt ca nisipul ce se scurge din palme

Ca o poveste scrisă de mult şi ştearsă de timpul nepăsător.

Ca un pom ce nu mai dă roade dulci

sunt amară,

sunt Mara.

@Indrie Cristina-Mirela

Plouă 2

Ador sunetul ploii lovind

Geamul şi gândul meu

Plouă şi parcă te aud venind

Cu paşi confuzi, cu inima-ţi bătând

Pe ea o aud, pe tine te văd plecând.

Plouă.

Începi să iei altă formă în zgomotul de ploaie

În stropi de regret prelingând pe neputinţa-ţi

Pe aripile-ţi crescând.

Plouă.

Şi doar în gându-mi ai aripi

Aripi şi inimă.

Plouă.

Te îndepătrezi, mă îndepărtez

Şi iarăşi te văd venind

De ce te schimbi, de ce pleci?

De ce ţi-e teamă de ploaie,

E doar apă şi un cânt… trist

Nu îţi astupa urechile

trebuie să îl auzi.

Plouă.

Şi în ploaie mă întreb de ce

De ce îţi cresc aripi sub ochi-mi plânşi

De ce totuşi taci şi apoi pleci fără un gând

De ce ne prefacem că vrem să păşim

Împreună

În ploaie, în zgomot, în vânt.

Dar în final e un cânt tumultos, trist, şi uneori tăcut

Ne minţim că ne iubim

Dar în final ştim că totul e un târg

Meschin, rece şi fără sentiment.

 

Vreau să cunosc un om

Care mai crede în iubire.

În ploaie.

 

Şi ploia se opreşte.

 

@Indrie Cristina- Mirela

Ploaie

E început vară şi plouă

Ploaia miroase a regret

O trag în piep cu nesăţ,

o privesc cu dor.

Tu îţi cânţi focul în continuoare,

Nu o vezi, focul te arde,

Dorinţe pătimaşe te încălzesc,

ploaia nu le sting

e doar apă şi un cânt trist.

@Indrie Cristina- Mirela