Întâlnire

O zi de martie şi-o întâlnire,

un strop de soare şi timpul ce părea etern

era o zi de consemnat în calendare,

o zi ce lumină cu greu şi nu avea să mai sfârşească.

era o zi de martie şi martie va fi o eternitate!

cu ochii în litere şi sufletul ascuns în moarte m-am refugiat de martie

cu mintea în fel de fel de universe imaginate.

Pe când am revenit la realitate martie nu mai era,

era un fel de toamnă tristă ce nu putea intra pe poartă, ce nu putea pleca,

era un coktail de maroniuri şi eu trebuia să beau din poţiunea sa,

Ca mai apoi să mă trezească din visare: tu nu mai vii!

Eterna zi de martie a fost  o întâlnire cu singurătatea.

@Indrie Cristina-Mirela

buncăr

m-am zidit in piatră

mi-am cioplit din suflet să încap

în forma voastră, în forma mea.

mi-am cioplit din carne ca să pot intra,

în buncăr

e plin de pânze şi de praf

e plin de gânduri şi amar

e plin de ochi înlăcrimaţi

e plin de lipsă, e plin de gol.

e sufocant de gol.

________________________

E gol, gol, gol sufletul meu

şi din neantul acesta ţâşneşte sânge

sunt pline zidurile de gol arămiu

le umplu de tăcere roşie aprinsă…

tac! da tac!

nu mă întreba. Nu voi răspunde!

sunt doar eu aici

în buncărul plin de sânge.

________________________

sunt doar eu

şi doar eu am fost vreodată.

tu ai fost doar o iluzie, o umbră pe perete

un gând sângerând din mine.

________________________

eşti o stafie cu ochii rupţi din lume

nu mă mai privii pentru că străpung în mine

şi nu mai suport zgomotul de tablă zgăriată.

________________________

pe tablă mea, scriu doar eu,

tu eşti doar o iluzie, o umbră încetoşată.

@Indrie Cristina- Mirela

Chemarea valurilor

Sunt atât de multe de spus, dar e linişte, nu e cine sa le audă, în adâncul meu au fost şi spuse. Tânjesc după colţuri întunecate, dar mă şi înspăimântă. Doar acolo pot fi eu cu mine, doar acolo pot să creez un Univers propriu cu linii şerpuite galbele şi roz, o întruchipare a fericirii care e de negasit. Doar acolo, în colţul acela întunecat mă suprinzi atât de  profund, poate de aceia mă înspăimântă. Atunci nu mai sunt doar eu, dar nu e o problemă, Tu vezi esenţa sufletului meu, şi pot sta ascunsă în colţul nostru, colţul în care Tu îmi dai putere să fiu cine vreau, să fiu eu şi îmi revelezi cine sunt. Am secat, am secat de Dumnezeu. În setea mea nu am ştiut unde să privesc. Te-am căutat în inima mea tulbure, te-am căutat tăcut, te-am strigat cu tăcerea care Tu o auzi cel mai bine, tu auzi tăcerea mea. De multe ori am crezut ca atunci când cineva iubit e departe, îi poţi vorbi prin tăcere, prin setea dorului, nu am primit niciodata răspuns. Însă cu tine e altfel, Tu îmi auzi tăcerea şi tăcerea Ta e atât de copleşitoare. Dorul şi tăcerea fac cuvintele nerostite mai tari, mai pline de însemnatate şi pasiune. Ieri ai răspuns inimii mele, şi m-am umplut de uimire dar şi de frică. Am privit valurile furioase în întuneric şi Te-am văzut în ele, m-am văzut în ele… Mă simt adâncindu-mă în întuneric, într-o mare prea furioasă pentru a o putea învinge, deşi ştiu că Tu guvernzi totul, deşi Te văd controlând totul, mi-e frică şi parcă nu cred, că pot păşi pe ape. Şi totuşi mă cheamă aerul, curentul, strigătul valurilor şi nu pot sta departe, chiar dacă mă înec  în lumea care mă depăşeşte. Mă chemi şi nu pot sta. Aripile-mi sunt uscate şi sunt prea obosită să pot înota, dar picioarele–mi sunt disperate să alerge spre Tine. Vreau să umblu pe ape, vreau să pot nu numai în colţul nostru, dar şi pe apele disperate.

@Indrie Cristina-Mirela

Surzi

Preţ de câteva secunde am crezut că mă auzi.

Nu mă auzi. Sunt înconjurată de ziduri ce mă depăşesc.

Zidurile sunteţi voi. Nu pot arunca cu pietre, sa nu vă rănesc, cuvintele mele trec prin voi, auziţi doar nevoi, cu toţii ne auzim doar nevoile proprii.

Nimeni nu aude cu adevărat glasul celuilant, strigătul de ajutor. Chiar şi atunci când oferim, oferim pentru ca avem nevoia de a dărui.

Sunt înconjurată de ziduri. Nu pot fugii.

@ Indrie Cristina-Mirela

De ce a facut Dumnezeu omul atat de singur?

Răscolitor

Golul din inimă nu poate fi umplut nici măcar cu frumusețea întregului Univers

@Indrie Cristina-Mirela

 

 

Despărţirea- o descoperire

De vreme ce creştem realizăm vă toţi se duc şi ne părăsesc. Nu neaparat fizic…
Creşti şi realizezi că părinţii nu te mai înţeleg… sau nu vor şi ruptura se produce încet, încet, apoi începi să vezi ce fiinţe profitoare sunt oamenii, care cauă prieteni după conjunctură, iar prietenii din pură dragoste de “frate” e tot mai rară(pentru mine e un mister). În cele din urmă te rupi şi de fraţi pentru că anii au trecut şi voi v-aţi schimbat şi sunteţi fiecare cu ale lui… prea ocupaţi să aveţi timp de lucrurile importante.
Mă întreb dacă teoria e valabilă şi pentru soţi… ştiu că în cazul unora se cam aplică. Dar mă întreb mai degrabă dacă există căsnicie în care după ani să nu fi singur sufleteşte…? Oare cei tineri vor zice da, cei bătrâni vor tăcea…
Dumnezeu nu te părăseşte niciodată… dar uneori noi, pe nesimţite îl părăsim fără să conştientizăm măcar.
Bate prin sufletul tău vântul chemării din pustiu? Ţi-e inima goală, ochii deseori lăcrimânzi şi ai o sete de cuvinte ce tac înlăuntrul tău? Vrei îmbrăşisări cu ser de răspunsuri vindecătoare? Ai lăsat oare în drum un sfânt şi un Dumnezeu?
Vrei răspunsuri? Cărarea o ştie doar inima ta, iar aripile ţi-le poţi deschide doar Tu!
Păstrează în templul sufletului tău ce-i veşnic…

@Indrie Cristina

Minte-mă

Se sfârşesc începuturile noi şi neadunăm toţi singuri şi poate mai goi…  Sau poate doar eu pe cercul vieţii sunt unica petală nedesprinsă. Sunt singură şi e rece… ce mi-as dori să vi să mă acoperi cu amorţeală, minciunile să mă încălzească.

Mă întorc la tine… dar ai părăsit de mult gara amintirilor noastre. Sau poate ai fost doar o petală născută de mult pe o altă floare. Tânjesc după o vorbă fie şi ea ruptă dintr-o fantezie absurdă. Tânjesc după un bob de afectiune şi de-ar fi ca roua ce se aşeză dimineaţa şi dispare rece şi distantă.

Minte-mă te rog încă o zi, mai suflă-mi un gând de speranţă. o poveste înfiripată-n minte ce n-are să zboare mai departe…

Însetez după iubire… Hrăneşte-mă şi cu minciuni…

@Indrie Cristina