Indiferenţa

E obositor să iubeşti, dar e şi mai obositoare indiferenţa. Pentru că atunci când eşti indiferent ura şi dragostea se războiesc înlăuntrul tău.

@Indrie Cristina- Mirela

Tăcere în Cosmos

Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău, ca un viteaz care poate ajuta; Se va bucura de tine cu mare bucurie, va tăcea în dragostea Lui şi nu va mai putea de veselie pentru tine.  Tefania 3:17

Dumnezeu stă ascuns printre vorbele noastre pline de ură, El se ascunde după gândurile noastre nevrednice, El este ascuns chiar în confuzia noastră, cuprins in lacrimile noastre. El stă ascuns pentru ca nu poate spune aici sunt, El e despărţit de noi prin păcatele noastre, El stă ascuns în tăcere, privindu-ne trist. E în stropi de ploaie într-o seară târzie, tristă adâncind tăcerea şi gândurile noastre şi tace. Tace. Ne iubeste în tăcere dar tace. Zidul e dreptatea, El e un Dumnezeu drept. Tace.

E o furtună în inima omului, se vede rău dar se învârte prin dunele de nisip de 39 de ani, tot mai adâncit, după un zid tot mai mare. Unde eşti Doamne? Dar Dumnezeu tace. Nu poate să te vadă învăluit în păcat, îi vatămă ochii curaţi şi inima de tată.

Dumnezeu tace. Tace. Tace. Tace. Tot Cosmosul tace.

Atunci sufletul uman înecat în tăcere spune: nu există Dumnezeu! El a lăsat ca moartea să mă înconjoare, l-am stigat şi nu a venit, e un Dumnezeu al muţilor. Şi Dumnezeu se ascunde în durerea omului şi tace. Durerea miroase a Dumnezeu. Omul o simte. Lăuntric crede.

Mai trece încă un an şi încă o încercare şi o tăcere cu miros de Dumnezeu. Până ce omul îngenunchiază smerit în faţa tăcerii şi aşteaptă tăcut. Şi mirosul tăceri îl inunde în nări, îl pătrunde în piele, în sânge în creier şi atunci simte, atunci vede, atunci aude…

Atunci omul tace şi Dumnezeu vorbeşte.

Bine este să aştepţi în tăcere ajutorul Domnului. Plangerile lui Ieremia 3:26

@Indrie Cristina-Mirela

Cuvinte necitite

Prin vorbe iti rapesc fericirea si iubirea…

si fara iubire il pierzi si pe Dumnezeu.

Prin vorbe ucigase te rapesc de tot ce ai…

Nu mai ai nici maini inzestrate, nici vorbe vindecatoare.

Ai doar o viata, ce nu o mai vrei.

Dar unde esti Doamne cand e atata nedreptate

Si eu vreau din rama ca fluture sa ma ridic?

O Doamne ei imi striga ca sunt si voi ramane un vierme jegos

Si nu mai cunosc si tare-s confunza

O Doamne spune-mi te rog cine sunt…

Ma intreb daca mai e loc in ale Tale brate,

Daca cu dragoste ai putea sa ma imbratisezi.

________________________________________________

Mi-e dor de a fi copil

Nu pentru ca eram neparat iubita,

Ci pentru ca nu intelegeam nici ura si nici dispretul.

________________________________________________

De ce a trebuit sa musc din fructul cunostintei…

@Indrie Cristina-Mirela

senil.

A mai apus un gând, un fir de viaţă desprins din omul ce a înaintat confuz.
O ceaţă grea ameţioare se lasă în viaşa omului ce nu a cântarit-
Nici din priviri şi nici pe-al vieţii talăr fermecat:
Un nor şi un chibrit.
Se naşte astfel întrebarea în ochii pământeanului zdrobit
Cum de-a pătruns flacările iadului în cel mai blând susur de Sus?
Îmi arde viaţa şi conştinţa.
Pe-o pagină de somn uitat.

Dar doare.

@Indrie Cristina