Nu va incurcati cu Telekom!

Toata povestea aceasta incepe cand am decis sa ma mut la Cluj ca si studenta si sa imi inchiriez un apartament. Si cum ca orice student aveam si eu nevoie de internet, am studiat putin ofertele si am ales Telekom pentru ca spre deosebire de RDS ofera in aria TV si canale de tip Discovery.

Ceea ce nu stiam eu este ca va urma un sir de probleme si de incompetenta in rezolvarea lor din partea angajatilor si modului de functionare Telekom.

In treacat voi mentiona doar ca te vor obliga sa (beneficiati) de un ativirus timp de 3 luni ca mai apoi sa ti-l taxeze in factura si sa tot discuti cu angajatii lor care nu stiu sa il scoata din factura.

Adevarata bucurie a aparut cand m-am schimbat adresa si a trebuie sa fac o cerere de mutare a serviciilor. Prima angajata cu care a discutat dupa ceva timp de asteptare îmi comunică ca nu poate sa imi facă mutarea si ca sa revin a doua zi. Revin a doua zi ca sa fiu informată ca ei nu imi pot muta serviciile la noua adresa deoarece nu e in aria lor de acoperire si nu ofera TV. Si in ciuda ca nu ofera servicii de televiziune, imi poate face contract nou PE INCA 2 ANI și că or să îmi instaleze televiziunea ulterior. După ce domnisoara nu a fost in stare sa imi explice de ce e nevoie de contract nou pe 2 ani din moment ce urma sa am aceleasi servici am incheiat conversatia cu gandul de a schimba furnizorul. Am revenit tot la ei in aceiasi zi, discutand cu o alta angajata de-a lor care nu a mentionat nimic de contract nou sau ca strada ar fi in afara ariei lor si imi programeaza instalarea in urmatoarele zile.

In ziua in care programase instalarea serviciilor nimeni nu apare. Iarasi dau telefoane, sunt informata ca voi fi sunat inapoi in aceiasi seara pentru clarificarea situatiei, evident nu sunt sunata! Revin a doua zi cand o alta angajata ma informeaza ca ei nu ii apare nici o sesizare de mutare! Pana nu s-a ajuns la amenintari cu OPC-ul, nu s-a miscat nimeni. Si desigur eu plateam factura desi nu aveam nici un fel de serviciu de la ei.

Acum am un sentiment foarte intens de deja vu cand duminica am ramas fara internet si televiziune iar. Contactandu-i telefonic povestea devine foarte similara cu ce am relatat mai sus.

M-am saturat de incompetenta celor de la Telekom. Si nu este normal sa platesc serviciile si lor sa le trebuiasca 4 zile sa trimita un echipaj- asta daca il vor trimite, pentru ca am sentimentul ca astept degeaba o echipa pe miercuri.

Intre timp am trimis cereri de instalare de internet la RDS si UPC.

Daca una din firme reactioneaza mai rapid voi schimba furnizorul.

Va voi tine la curent, cu privire la care dintre acestia au fost cei mai promti.

Voi ce experiente ati avut cu furnizorii de servicii de internet si televiziune?

Mentionez ca nici nu am avut timp sa public acest articol ca am fost deja contactata de RDS(fara a sti inca daca e posibila instalarea pana maine, adica marti).

UPDATE ora 19

Un angajat Telekom imi apare la usa pentru a imi cere opinia despre serviciile lor. Dupa ce ii relatez ca internetul si televiziunea nu functioneaza, inspecteaza roterul si cablul, da un telefon si la tehnic. Si ma sfatuieste sa dau un telefon sa mai fac o sesizare si ca o echipa va veni maine sa rezolve problema. Desigur dau iar telefonul acela extrem de enervant, unde inainte sa mi se faca legatura mi se cer ca de obicei 1000 de informatii precum CNP-ul, in mod absolut inutil deoarece la realizarea legaturii iar se solicita CNP-ul. In fine concluzia e ca o echipa nu va veni maine si eu iar mi-am pierdut timpul la telefon cu ei!

Indrie Cristina

 

 

ai fost semizeu

3

Timpul a fost al nostru,

Semizeu cu degetul pe ceas

Si astrele coborandu-ti in privire.

te hraneai doar cu zambetul meu schiop

si cu cerneala scrisorilor mele.

 

Vreo 2000 de zile si 2000 de nopti,

am gustat din nemurire.

a doua zi dupa infinit, cu ochii rosii si cu pungi grele de repros

am adormit.

A fost prima seara cand ai murit. secat.

dator, ai mai murit in 2000 de feluri sub privirea mea…

si stropit de sange  te-ai coborat in lumea celor muritori.

 

agatata in timp, cu doi saci de dragoste mucegaita,

astept sa ma iei cu tine in lumea celor care mor.

Si incep sa ma intreb de n-am pierdut deja si ultima suflare.

si nemurirea-i doar un ametitor miraj al dragostei nesfinte care piere,

la prima si ultima clipire.

 

Indrie Cristina-Mirela

 

 

 

 

Trădare

Etichete

,

Există o gară prăfuită și gri în fiecare din noi. Sunt bănci și reviste vechi cu fel de fel de povești neinteresante, cafea spălăcită și un ceas fără baterii. Timpul stă în loc, trenul are întârziere, poți să îți diseci gândurile, să îți explorezi cel mai nebun colt al mintii tale, să discuți cu tine însuți și să cazi pentru o secundă într-un univers idilic tulburat de ceață.

Până când într-o zi taci. Si parca niciodată nu ți-au sclipit ochii mai mult a nebunie… Adevărata nebunie se naște când încetezi să mai discuți cu tine. Când treci pe lângă gara prăfuită în fugă, de frică, de parcă  dacă vei arunca o singură privire vei dezlănțui un circ întreg într-o cutie.

Adevărul e că nu mai ști să jonglezi cu vise și cu pietre si nu mai vrei sa fi un acrobat pe o frânghie prea lungă și prea ingustă.

… măcar ai pământ stabil sub picioare, dar sti ca fiorul unei nebunii paralizante te incearcă. O nebunie în care ști cum te numești, dar nu ști cine ești… nu ști cum se fabrică un zâmbet și cum se pășește pe vârfuri pe asfaltul colorat și mai ales cum se gătește un vis…

Ai cumpăra un ghid practic, care să îți spună cine ești sau cum să iți croiești vise, pe care să îl uiți pe noptieră și să te împaci cu gândul că ai rezolvat problema. Dar nimeni nu îi poate spune asta si nu mai ai nevoie de încă cineva care să îți spuna cine ești, ce visezi și ce poți…

Atârni deja de ațe și ai nasul scobit din lemn de pin.

Te-ai trădat. Ți-ai trădat visele. Ți-ai trădat menirea. Nu ai crezut în tine. Nu ai crezut într-un scop mai măreț. Te-ai oprit din a săpa în tine.

acum te afunzi în nebunia normalității ce te înconjoară, cu o punga de timp si-un show cu aromă de oua uitate in soare…

mai poți încă să dai ceasul în urmă… și să te privești în față.DSC_0018

Indrie Cristina-Mirela

Aberații în noapte

Încă o noapte fără somn, fără cafea și fără stele. Doar tânțarii își mai fac loc la o mișcare neatentă și te ciupesc, de parcă ar mai putea să îți răpească ceva. Mă contopesc parcă în așternutul cald, toropitor, înconjurată doar de zgomotul unei locuințe goale. E atât. O locuință. Nu e o casă în care zgomotul vine de la ursulețul de pluș care încearcă și în această noapte să aibă o escapadă trecând prin felurite aventuri și îndrăgostindu-se în cele din urmă de o girafă cochetă și cu „nasul pe sus”. Zgomotul nu vine nici măcar de la un sforăit agasant ci de la frigiderul ce vrea neaparat să facă  gheață.

Am ajuns într-un pas al existenței mele în care timpul începe să treacă în goană iar eu cu ochii roșii, obosiți mă întreb unde pleacă.

Tânjesc după cele mai superficiale lucruri pentru că am obosit să caut ceva mai profund. Căutarea unui adevăr suprem nu te face decât să devi mai nefericit, pentru că vei fi atât de mic în prezența supremului. Toți vor mușca din măr, iar tu vei sta cu picioarele în praf învârtindu-te în cerc și crezând că zbori.

Nici acum nu știu ce e mai aberant: să nu crezi în zbor sau să crezi că zbori?

Totuși cred că îmi place să fiu nefericită. Și nu sunt singura. Se observă ușor la unii scriitori.

E ceva desăvârșit în nefericire, un farmec ciudat cu iz de nebunie.

Și eu sunt o nebună. cu litere. speranțe. trădări. și multă tăcere.

Indrie Cristina-Mirela

Mirese „păţite”

Etichete

, , ,

fotograf nunta oradea Am auzit recent că un fotograf vrea să strângă mărturi ale mireselor „păţite” cu serviciile foto. Mai că nu m-a apucat răsul. Cunoscându-i prelegerile presupun ca v-a încerca să convingă pe cine poate că trebuie să plătească cât mai mult pentru serviciile foto şi de preferiţă pe ei.

Să fie cât se poate de clar, nu există mirese păţite cu fotografi! What you see it’s what you get! Astăzi aprope orice fotograf are un site, un blog sau un profil de facebook unde îşi încarcă pozele, iar dacă nu, le puteţi solicita. Nu văd de ce aţi putea fi dezamagite dacă ia-ţi văzut deja munca, ştiţi cum lucrează, ştiţi ce plătiţi, veţi primi poze în aproximativ acelaşi stil, puţin mai bune sau puţin mai proaste, în funcţie de cât de cooperative sunteţi cu fotograful.

Dacă mergeţi la o firmă cu mai mulţi fotografi întrebaţi cine anume vă va fotografia nunta şi care sunt pozele concrete ale fotografului respectiv. Citiţi bine contractul înainte de a îl semna, de fapt citiţi ORICE document pe care îl semnaţi. Dacă fotograful nu îşi respectă contractul aveţi tot dreptul să vă cereţi banii înapoi.

Dacă vă este temă că veţi lua ţeapă, faceţi-vă o şedinţă foto de logodnă/save the date înainte de a semna contractul, aşa veţi vedea dacă vă plac pozele făcute de respectivul fotograf, vedeţi şi cum se comportă cu voi.

Nu tot timpul ce e scump e şi de calitate şi nu tot timpul ce e ieftin e şi de proastă calitate. Am văzut fotografi cu preţuri mari care făceau poze f. slabe şi fotografi tineri care făceau poze de calitate şi lucrau ieftin. Era clar că nu erau cei mai buni din domeniu dar puteau să ofere ceva frumos la un preţ mai mic. E ca atunci când ne e poftă de o ciocolată, majoritatea nu vom poftii dupa o pralină mozart ci poate după o Milka aerată, după o Primola cu cereale:).

Nu cred că trebuie să vă spună alcineva ce trebuie să vă doriţi, ce trebuie să vă placă.

Iar apoi dacă nu ai poze de revistă nu e tocmai o tragedie, în fond când o poză e artistică(în adevăratul sens al cuvântului) în ea e f puţin din voi şi mult din fotograf. Nu zic să nu vă asiguraţi să aveţi poze frumoase la nuntă, dar când folosim cuvinte mari ca şi „conştientizare” mai bine ar fi pentru cauze mari! Conştientiza-ţi copii de efectele consumului de droguri, conştientiza-ţi guvernul să semneze iar contract pentru lapte şi corn(sincer lipsa laptelui şi cornului este o tragedie mult mai mare pentru mulţi copii fără posibilităţi), conştientiza-ţi fumătorii care îşi îmbolnăvesc copii fumând lângă ei…

Singura tragedie care se poate întâmpla în ziua nunţii este să nu ajungi la altar sau să nu ai pe cineva foarte drag alături. Restu sunt detalii(pe care le stabileşti în funcţie de preferintele voastre şi bugetul vostru), singurul lucru important cu adevărat e că te căsătoreşti. Petrecerea durează o zi dar căsnicia ar trebui să dureze toată viaţa şi ar trebui să fie plină de momente mult mai frumoase şi mai intime decât acea petrecere.

text&foto

Indrie Cristina-Mirela

Muşuroi

Etichete

, , , ,

Dansuri stangace pe pianul pietonal,

Inimă goală, lângă inimă goală,

Priviri pierdute şi interesectate într-o mare a indiferenţei,

feţe fără expresii, lutul rece învârtindu-se în gol,

Note de gheaţă din cer pe o lumină fumegândă

dintr-un muc de tigară

şi tu-

O furnică într-un muşuroi

zdrobită de ziua de mâine-

atât de mică! cum ai înghiţit un curcubeu,

o stea şi un foc cald dintr-un şemineu?

un univers intr-un fir de nisip,

abis de Dumnezeu.

priveşte-mă în faţă şi spune-mi că ai înghiţit

un curcubeu,

o stea şi sufletul meu pictat în lumina ochilor tăi.

 Indrie Cristina-Mirela

Gânduri rătăcite în Ajun de Crăciun

Etichete

, , ,

E ajun de Crăciun, afară nu ninge, bradul sta trist pe hol cu luminitele stralucind si o sentinţă la o moarte înceată… e primul an când până şi bradul mi se pare trist, cred că va fi şi ultimul în care voi împodobi un brad adevărat.

Gândul nu îmi stă la naşterea lui Hristos, afară nu se aud colinde, pe facebook copii se laudă cu banii câştigaţi prin colindă- de ţi se pare că până şi colindatul e un târg urât. A trecut vremea în care ne doream o prăjitură, o nucă şi o inimă plină de colinzi, plină de nastere, de salvare…

Mă gândeam la cum Mircea Cărtărescu visa în tinereţe să fie un John Lennon al generaţiei sale(conform lui Florin Iaru) şi atunci am realizat că toţi visăm să fim ce nu putem fi. De ce e o admiraţie atât de puternică spre ceea ce nu suntem. Privim spre alţii cu inima plină de dorinţă, de admiraţie, în timp ce noi avem în mânecă un as- sau poate mai bine zis şosete de diamant*, dar nici nu ştim asta…

Nu ne cunoaştem, nu ne căutam pe noi înşine, mulţi suntem încă în negare- fugind de ceea ce în copilărie am urât, de ceea ce ne e predispus genetic sau poate divin să fim. De multe ori nu întelegem că unele lucruri ne-au fost întruchipate într-un ambalaj negativ în copilărie sau cu defecte tehnice. Oricum nu poţi fugii de cine eşti, într-un fel sau altul te vei trezi repetând istoria, poate o vei repeta mai subtil, mai blând dar o vei repeta şi o vei duce mai departe ca moştenire…

Mereu am gândit că voi face ceva monumental şi recent am început să realizez că oamenii care fac lucruri extraordinare le fac ca şi pe lucruri banale, apreciându-le ca fiind banale şi făcându-le fără vre-un efort considerabil. Mă refer la artă, la lucruri care chiar au impact asupra lumii. Cred că partea cu stima de sine funcţionează doar în afaceri, acolo trebuie să crezi că vei fi cel mai bun şi în după multă muncă şi mult efort vei fi cel mai bun- dar asta nu funcţionează în artă.

Sincer cred că Maria Tereza nu considera că facea un lucru excepţional, cred ca o lua ca pe un lucru normal, pe care îl făcea din instinct. Motzart nu cred că a fost mânat de dorinţa de a revoluţiona lumea muzicii când la 10 ani a compus prima simfonie. Oamenii excepţionali sunt mânaţi pur şi simplu de ceea ce sunt, de ceea ce i-a făcut Dumnezeu să fie.

Societatea noastră e o societate în care toţi vrem să fim la fel, toţi ne îmbrăcăm la modă, toţi vorbim lucruri banale pentru a ne aproba reciproc şi accepta, toţi râvnim după anumite locuri de muncă/ cariere care ne oferă prestigiu şi bani, recunoaştere socială. Probabil pentru că nu ştim cine suntem, pentru că noi nu ne recunoaştem pe noi înşine, nu ne acceptăm şi nu ne bucurăm cu cine suntem şi de aceia aşteptăm ca alţii să o facă.

Închei cu câteva versuri din Fata cu şosete de diamant de Mircea Cărtărescu:

*”ce fermecată lume! trec prin seară
taxiuri de cleştar şi scorţişoară
şi printre limuzine se strecoară
fata cu şosete de diamant.”

… îţi mulţumesc Doamne de tot

Indrie Cristina- Mirela

 

Artişti şi comercianţi. Goana pentru o nuntă perfectă

Etichete

, , , , , , , , , , ,

fotograf Oradea- logodnă

Pentru mine prestatorii de servicii se împart în două categorii: artişti şi marea majoritate comercianţi. Comercianţii sunt aceia care găsesc satisfacţie doar din profit, care nu mai au pasiune sau nu au avut niciodată pentru munca lor- acei oameni care daca munca lor ar fi prost plătită ar abandona-o definitiv inclusiv ca hobby.

Zilele astea am fost atacata de o doamnă fotograf, acuzându-mă că stric preţul pieţei. Nu voi menţiona firma deşi este una cunoscută în Oradea. Această doamnă a simţit nevoia să se comporte ca la piaţă postându-şi frustrările pe pagină la noi. Vina noastră desigur este că şedinţele foto nu sunt de ordinul sutele de euro şi pachetele foto pentru nunţi de ordinul miilor de euro. Îi era imposibil să înţeleagă că unii oameni au satisfacţie văzându-şi evoluţia personală, realizând poze de care alţii să se bucure la o sumă relativ mică.

Eu „nu ştiu cine e ea” şi ea are „obiceiul de a îşi educa clienţii în privinţa artei şi uneori şi pe artişti”. Adică clienţii şi o parte din artişti sunt nişte brute care trebuie educate, seamană foarte mult cu gândirea unui comunist care consideră ca viitorul ţării trebuie hotărât doar de elită. Eu cred că oamenii au în ei ceva care îi face să recunoască frumosul natural, nu tuturor le place frumosul dar toti îl legitimează şi îl recunosc. Aşa cum o mare parte din români ascultă manele dar în acelaşi timp întrebaţi dacă muzica lui  Beethoven e frumoasă vor răspunde afirmativ. Oamenii au dreptul să aleagă ceea ce le place nu ce e frumos. Nu voi vrea în primul rând poze artistice la nunta mea, voi vrea să apar aşa cum sunt eu, vreau să mi se citească emoţiile reale de pe chip nu unele regizate.

Iar apoi piaţa foto e îndeajuns de largă încăt să fie loc şi de servicii foto de lux şi low cost. O mare parte din români nu îşi permit să cheltuie 1000-2000 euro pe servicii foto la nuntă oricât de mult i-aţi aburii la cafeluţe că pozele sunt singurele care rămân, nemaivorbind că rămâi în primul şi în primul rând cu un partener de viaţă. Sincer vă sfătuiesc că dacă nu vă permiteţi să cheltuiţi atâţia bani pe servicii foto uitaţi-vă mai atent în jur şi veţi descoperii fotografi care lucrează bine la preţuri decente sau chiar începători în fotografia de nuntă dar care dau dovadă de mult talent, studiaţi portofolii şi cereţi multe oferte. Nu uitaţi că nu trebuie să jucaţi după cum vor furnizorii  până la urmă clientul are tot timpul dreptate şi nici nu aţi vrea să lucraţi cu un fotograf rigid care vă ignoră dorinţele.

Am văzut pe forumuri că unii fotografi compară preţurile fotografiilor din străinătate cu cele de la noi şi sub acest considerent preţurile lor sunt mici. Mi se pare aberantă comparaţia cu fotografii din străinătate care lucrează cu pachete de 10 000 de euro de nuntă, şi sociologii şi medicii şi muncitorii câştigă mai mult în străinătate!!! Comparaţi preţul serviciului vostru cu nivelul de trai daca vreţi o asociere corectă, daca vreţi să câştigaţi ca cei din străinătate mergeţi în străinătate. Auzisem că salariul mediu net în Bihor e 1200 lei, asta înseamnă că un bihorean în medie trebuie să lucreze 5 luni(fătă să cheltuie nimic pentru nevoi personale) pentru a achita un pachet foto de nuntă de 1000 de euro. Cam trei ani să tot lucrezi să îţi permiţi să faci nuntă(sala, băutură, tort, fotograf, videograf, muzică, candy bar, mărturii, maşini de epocă, flori, rochie de mireasă, costum de mire, machiaj şi coafură de fiţe- toate la preţuri aberante), asta daca nu vă desparţiţi între timp şi vă căsătoriţi cu un partener mai înstărit sau vă resemnaţi şi trăiţi în concubinaj.

Eu sincer cred că la nunţi se crează nevoi false şi tindem să cheltuim mai mult decât ne permitem- că doar o dată te căsătoreşti. De parcă petrecerea aceia e cel mai important lucru din viaţa ta. Toţi comercianţi îţi induc ideea ca e absolut necesar să ai sala plina de flori, candy bar, o macara foto-video, lăutarii nu ştiu care, tort cu martzipan, rochie cu cristale(etc.)- altfel nu se poate. Şi adevărul e că ai nevoie de foarte puţine din toate lucrurile acestea şi foarte probabil veţi fi atât de preocupaţi să se simtă invitaţii bine, să ieşiţ bine în poze  că veţi uita de voi. Eu sincer cred ca pentru miri contează mai mult luna de miere decât petrecerea nunţii- care de altfel se poate face şi o excursie cu bani mai puţini la munte în România de exemplu.

Iar banii care îi primiţi la nuntă sunt o glumă proastă, uneori nici nu acoperă costul nunţii(mai ales daca se aleg servicii de lux), dar în orice caz banii care îi primiţi sunt doar o datorie…

sedinţă foto nuntă Oradea

text şi poze de Indrie Cristina

mă mai găsiţi pe blogul Lucas&Cristina Photography

sau pe pagina de facebook

Carceră

Etichete

, , , , , , ,

Am tăcut mult timp. Am stat în tăcere cu mine si cu toate păcatele mele, a fost carcera mea, o izolare lungă în care nu mă puteam convinge să mă eliberez. Nu am putut lupta cu mine, defapt când am ajuns între limitările carcerei spirituale nu am mai dorit decât să zac în timpul ce nu vroia să mă înghită dar nici să ma verse. Un fel de purgatoriu cu miros de ironie.

Am stat  neştiind cine mai sunt, cine mai sunteţi voi, a fost spitalul în care m-am simţit precum un om ce nu mai poate spune ce e real şi ce e fictiv. Oare din sanatoriu ieşi sănătos sau mult mai bolnav? Oare visele rătacite în capul nostru sunt doar fărâme din nebunia noastră?

Era o tăcere în carcela mea, era praf şi o dezordine de gânduri şi mă întreb daca oare praful nu putea fi magie irosită? Ştiţi poate chiar praful de pe cărţile necitite e praf magic putrezit pentru că nimeni nu a vrut să îl folosească.

Puteam face orice şi totuşi mă întreb de ce nu am făcut ceva. Mă întreb dacă magia ţi se întăreşte în degete şi uşor, uşor sufletul nu îţi mai miroase a cireşe proaspete şi gândurile devin gri şi tot mai colţuroase?

Din închisoarea mea am încercat să ajung la oameni dar nu am reuşit. Mi-am întins mână printre gratiile ghipate fără credinţă dar dorind să ajung la Dumnezeu…  şi am rămas tot în praf, dezordine şi beznă.  Scriam pe podeaua plină de praf tot ce aş fi vrut să spun şi nu puteam.

Azi văd că Dumnezeu e mereu printre litere… pentru mine.

*

Oamenii nu ştiu aprecia sincercitatea. Tot ce vei primii în schimbul sincerităţii tale va fi o catalogare şi vei fi privit ca oaia neagra, asta pentru ca majoritatea oamenilor nu sunt sinceri nici măcar cu ei însuşi.

*

O perioadă lungă m-a preocupat zbor retezat, un eşec spiritual, o incapacitate de a mă ridica la niveluri standardelor pe care eu le consider necesare. A trecut timpul şi am coborât cu mult faţă de unde am vrut să fiu şi pe neştiute în timp am realizat că aripile au început îmi crească. Nu ştim de multe ori că Dumnezeu nu lucrează la noi doar spiritual, pentru că omul are mai multe dimensiuni, el trebuie să se ridice prin ceea pentru ce a fost făcut. Mulţi răspund la toate întrebările cu răspunsuri spirituale, omul este mai mult decât trup dar este şi trup, este şi intelect, creativitate pe care tot Dumnezeu le-a lăsat pentru a fi dezvoltate şi folosite.  E o încercare foarte mare să găseşti puntea dintre cele două.

text şi poză Indrie Cristina- Mirela