Etichete
Am ajuns să îmi doresc să îmi dai şi ultima lovitură în speranţa că voi muri în interior şi va înceta să doară.
23 Sâmbătă iun. 2012
Posted Uncategorized
inEtichete
Am ajuns să îmi doresc să îmi dai şi ultima lovitură în speranţa că voi muri în interior şi va înceta să doară.
23 Sâmbătă iun. 2012
Posted Uncategorized
inMi-e greu să mai suflu din non-sensul vieţi
Bătăile inimii îmi răsună pe creier ticăitor.
Nu vezi că mi-a murit sufletul, de ce continui să baţi?
De ce mă îndopi cu aer şi viaţă când tot ce vreau e să mor?
M-am săturat să bântui nişte idealuri deşarte
Sunt nimeni şi nimeni voi pleca cu mâinile goale şi sfărmate
Ne sfărmăm clipă de clipă şi simt putrefactia din interior
Am murit de mult şi continui să mor în reluare.
Indrie Cristina
20 Miercuri iun. 2012
Posted Uncategorized
inEtichete
Leonard Cohen, poezie, r, reclama, reclama artistica, reclama romantica, reclama sony
20 Miercuri iun. 2012
Posted Uncategorized
inEtichete
copiat, corectitudine, ipocriti, ironie, lipsa iubirii, politicieni
Nu mai are muzicalitate, nu mai are nici ritm
Nu mai e brânză cu mucegai doar un miros de gânduri stricate,
Nu mai e iubire, nu a fost nicicând.
M-ai atacat si te atac, o lege simplă din natură
Oricum nu suntem cetăţeni europeni fără actul de identitate
Ne punem coduri de bare pe maini ca niste animale
Măcar de m-ai lasa să îţi desenez inima mea crăpată în palme,
Un gest copilăresc şi poate mi-ai oferi o floare,
ruptă de pe stradă, dar nu!
Nu, nu, nu! Noi suntem intelectuali cu diplomă de facultate!
Examene copiate şi discursuri despre dreptate,
Vrem politicieni corecţi şi căşti mici şi performante!
Ni se cuvine totul pentru că avem un talent,
Să îi vorbim pe alţii pe la spate .
Dar în final tot ne iubim ca scorpionul şi broasca ţestoasă.
Dar speram ca măcar tu… să mă şti lua în braţe…
Indrie Cristina- Mirela
12 Marți iun. 2012
Posted fara rost fara talent, intrebari, iubirea, singuratate
inEtichete
Te priveam aseară printre gânduri, erai pierdut în multe mărunţişuri şi nu reuşeai să îţi faci loc printre ele. Stăteai tăcut fără să şopteşti o vorbă din ele, le păzeai agil de parcă ai fi ascuns o crimă. Mai degrabă erai persecutat de aceste gânduri şi îţi era teamă să le predai. Te priveam şi vedeam ceva foarte schimbat la tine, aveai acelaşi chip brăzdat de felurite trăiri, parcă şi milimetric erai acelaşi, şi totuşi ceva era fundamental schimbat! Era lumina care te înconjura, sau poate ochii? Ţi-am urmărit privirea până m-ai privit cu o privire goală, şi eu căutam cu disperare un înţeles care nu era. Dar cum se putea, unde dispăruse tot ce depozitasem ordonat, alfabetizat… în inima ta?
Cum se poate să construieşti un mic univers cu cineva şi într-o zi să descoperi că toate ideile, speranţele şi îmbrăţişările sunt împachetate şi gata de plecare fără nici măcar un cuvând de rămas bun? Şi pe deasupra te aşteaptă factura universului pe noptieră…
@Indrie Cristina-Mirela
26 Sâmbătă mai 2012
Posted Uncategorized
inEtichete
Săptămâna trecută am avut ocazia să particip la un schimb de experienţă cu facultatea în Belgia. A fost o săptămână atât de plină şi care a trecut atât de repede de parcă nici nu ar fi fost.
Ne-a cazat în Kortrijk la Hotel Focus, am vizitat şi oraşul Gent, am văzut şi marea în Oostende, Bruxelul şi am dat o fugă şi până în Lille(Franţa). Am cunoscut oameni noi din facultatea mea cât şi din Arad şi Bucureşti. Am vizitat o Universitatea şi două institii(un centru pentru copii şi familii şi un azil). Am mers pentru prima dată cu avionul, am mers cu trenul, autocarul, am observat oamenii şi modul lor de viaţă, am prins şi o zi de sărbătoare… şi în final am realizat că cea mai importanţă lecţie a fost despre mine. Cu experienţa aceasta am început sa realizez mai tare că nu ştiu ce vreau sau cel puţin să ştiu că nu sunt unde îmi doresc să fiu.
Cât despre Belgia…
Mi-a placut sistemul lor de educaţie, nu au taxe de şcolarizare, oricine poate face facultate dar nu orcine o termină. În anul 2 au 7 luni de practică 8 ore pe zi.
Oamenii sunt simplii(se observă şi prin îmbrăcăminte)deşi au un nivel de trai bun, situaţie ce se schimbă la 30 de minute de Kortrijk în Lille(Franţa). În Belgia nu am văzut un cerşetor în schimb Lille-ul era plin de ei.
Azilul mi s-a părut la propriu o aşteptare a morţii… Şi pentru ei face parte din normalitate ca la bătrăneţe să locuiască într-un azil. Condiţiile erau foarte bune dar era clar că lipseşte ceva.
Mare parte din magazine se închid la ora 18(inclusiv Carefour). Cea ce mă face să cred că belgienii au condiţii bune de muncă.
Pe tren am observat mulţi tineri care… citeau! Lucru cam rar la noi în România.
Nu am văzut drumuri aglomerate în Belgia, în schimb am văzut parcări imense de biciclete!
Mi s-au părut belgienii oameni creativi, de la modul în care erau decorate camerele hotelului, la holul Universităţii până la centrul pentru copii şi familii(aveau o loc unde copii puteau să vorbească despre sentimentele lor, era semi întunecos cu obiecte fosforescente, pat cu apa, cearceafuri agaţate de tavan).
Cât despre echipa cu care am mers…
Toţi cei care am plecat suntem specialişti sau viitori specialişti în domeniul socio-uman, de la sociologi, asistenţi sociali la psihologi.
Cred că ce ne opreşte cel mai tare în a fi specialişti adevăraţi sunt interesele proprii iar mai apoi faptul că nu am reuşit să trecem peste propriile traume şi frustrări şi nu în ultimul rând prejudecăţi.
Mă bucur că am cunoscut şi oameni valoroşi şi sper să aibă parte de o formare pe măsură!
31 Sâmbătă mart. 2012
Posted Uncategorized
inMi-e dor de zilele trecute
când moarta n-avea umbră, nici urechi
să ne asculte şoapta.
mi-e dor, mi-e dor, mi-e tare dor de tinereţe
când toţi suntem bătrâni şi toţi copiii…
ce-s anii, ce e timpul care trece,
când noi ne naşte pentru a trăii şi morţi suntem pe dinăuntru?
Ce logică mai poţi găsi când viaţa ar fi trebuit să fie eternă
şi noi murim înainte de-a ne naşte?
ce logică, ce dor, ce suferinţă …
mor mii dar doar când unul moare e durere.
ce logică, ce dor, ce suferinţă…?
@Indrie Cristina- Mirela
16 Vineri mart. 2012
Posted Uncategorized
inEtichete
O zi de martie şi-o întâlnire,
un strop de soare şi timpul ce părea etern
era o zi de consemnat în calendare,
o zi ce lumină cu greu şi nu avea să mai sfârşească.
era o zi de martie şi martie va fi o eternitate!
cu ochii în litere şi sufletul ascuns în moarte m-am refugiat de martie
cu mintea în fel de fel de universe imaginate.
Pe când am revenit la realitate martie nu mai era,
era un fel de toamnă tristă ce nu putea intra pe poartă, ce nu putea pleca,
era un coktail de maroniuri şi eu trebuia să beau din poţiunea sa,
Ca mai apoi să mă trezească din visare: tu nu mai vii!
Eterna zi de martie a fost o întâlnire cu singurătatea.
@Indrie Cristina-Mirela
11 Duminică mart. 2012
Posted citate proprii
inEtichete
Devii un om înţelept când înveţi să taci.
Indrie Cristina
07 Miercuri mart. 2012
Posted citate proprii
inEtichete
Mintea noastră e cea mai sigură închisoare şi avem condamnări de 20-30 de ani sau poate pe viaţă…
Comparăm prezentul cu trecutul fără a cunoaşte istorie, mai mult fără a cunoaşte prezentul în care trăim.
O cercetare ştiinţifică(antropologică) asupra unei ţări trebuie să dureze minim un an pentru a acoperii toate obiceiurile specifice fiecărui anotimp. Când vrei să cunoşti un om cât timp trebuie să acorzi pentru a cunoaşte anotimpurile sufletului?
@Indrie Cristina-Mirela