Am auzit vorbindu-se despre copii răi, adolescenţi răzvrătiţi, tineri nepăsători şi critici foarte aspre la adresa lor. Ceea ce nu am auzit este vorbindu-se despre părinţi răi, parcă ne frică să şi menţionăm asta.
Ce nu am reuşit noi să înţelegem este că aceşti copii răi sunt în parte destul de mare rezultatul unui părinte rău, nepăsător.
Un copil atunci când vorbeşte urât este pedepsit, în timp ce tatăl lui are un limbaj cu mult mai urât şi este aprobat. Copilul este rău, părintele are griji, probleme…
Ar fi o listă interminabilă dacă ar fi să înşir exemple de nedreptate din partea părinţilor cum ar fi diferenţele între fraţi, exemplul greşit, lipsa de aprecierea a aspiraţiilor şi talentelor acestuia, aşteptări nerealiste, lipsa de afecţiune şi înţelegere, violenţă…
Nici nu realizează cu câtă nedreptate se pot purta faţă de acest copil, reducându-l la nimic pentru că nu se ridică la nivelul dorit sau în direcţia dorită de părinte sau pentru că nu realizează imposibilul. Poate fii altfel decât rezvrătit şi distant acest copil în anii care vor urma?
Să fie clar, banii şi anii nu pot cumpăra dreptul de te purta urât cu o persoana, orcine ar fi ea. E doar o iluzie, totul se va întoarce împotriva ta. Dacă nu vrei să faci bine, măcar nu face rău.
Ceea ce devenim e rezultatul educaţiei şi îngrijirii pe care o primim în mare parte. Aşa că dacă eşti părinte gândeşte-te de două ori înainte să acuzi, s-ar putea ca vina să fie a ta!
Cristina Indrie